Umbra Mariei Tudor în toate nenorocirile judeţului nostru (II)

   Publicarea acestui material de presă despre afacerista Maria Tudor o facem datorită faptului că opinia publică vâlceană emite ipoteze al amestecului acesteia, în mai toate cazurile nefericite, ajunse în ancheta procurorilor DNA sau în instanţele de judecată, nu neapărat adevărate sau cu fundament temeinic, dar ele există. În melosul popular circulă avertismentul că tot acela ceea ce este atins de “prea-cucernică” sau are legături cu afacerista, ori pierde, ori ajunge în puşcărie. Şi vâlcenii se întreabă, cu teamă, de ce? De fiecare dată când vom edita episoade cu acest titlu, vom relua textul promoţional cu care ne-am avertizat cititorii. Iată-l:

   «Pentru ediţia viitoare a ziarului nostru continuăm prezentarea articolului, în serial, intitulat „Umbra Mariei Tudor în toate nenorocirile judeţului nostru”. Începând de la amendarea ilegală a firmei noastre editoare cu suma de 3 miliarde de lei, atacul mediatic împotriva directorului general dr. ing. Constantin Roibu, vizând destabilizarea economică a SC Oltchim, arestarea ex-primarului Mircia Gutău, la nenorocirea ce se poate numi „Dobrişan-Ciogescu”, acuzarea şi anchetarea prim-procurorului Teoder Trancă, până la destituirea din funcţie a directorului Hidroserv – Vâlcea, Ştefan Prală, dar şi în multe alte cazuri, numele afaceristei se leagă de ce li s-a întâmplat tuturor. Coincidenţe? Nu. Avem probe, declaraţii, înregistrări audio.

   Pregătim de mult această dezvăluire şi s-a copt fructul! Dorim, pe această cale, să transmitem un semnal de alarmă femeii de afaceri, amintindu-i că orice vers are şi revers, orice armă de atac are două capete, că Dumnezeu pedepseşte fariseii şi nu-i vor fi suficienţi banii ce-i are sau mijloacele sale de informare în masă, ca să se spele de păcate.

   „Pe el, desfiinţaţi-l, omorâţi-l” – aşa va ordona Maria Tudor canalelor sale media, după cum a mai făcut-o şi cu alţi critici de-ai ei. Iar bieţii subordonaţi se vor conforma. Deja îi compătimim. Nu ne este frică, suntem obişnuiţi, iar Poliţia, Procuratura şi DNA-ul ne sunt aproape. Maria Tudor conduce întregul judeţ, manipulează politicul local, instituţiile cheie din judeţ, prin oamenii săi numiţi în funcţii sau pe care-i susţine din umbră. Ziua bilanţului se apropie. Vine ziua când va trebui să dea şi ea socoteală!»

   După apariţia primului serial, mulţi vâlceni ne-au contactat, avertizându-ne să fim atenţi cu viitorul nostru publicistic şi al firmei, spunând că doamna în cauză este capabilă de orice, având obedienţi la mai toate nivelurile decizionale judeţene. De asemenea, ne-au fost povestite multe “legende” despre activitatea sa economico-dubioasă din judeţ, pornind de la vânzarea petrolului şi dosarul penal ţinut timp de 6 ani, în sertar, de unul din procurorii şefi adjuncţi de la Parchetul Tribunalului Vâlcea, dosarele penale încheiate cu NUP-ul devenit imunitatea afaceristei oferită de poliţiştii vâlceni, încetarea voluntară a activităţii firmelor Oil Tudav şi Emiand, cu o datorie de aproximativ 40 de miliarde (la valoarea anului 2002), în detrimentul firmei RARORA, concesionarea izvoarelor de la Olăneşti, tratamentul (presupus) fictiv aplicat unor salariaţi cu ajutorul biletelor de tratament decontate de CAS Vâlcea şi multe, multe altele.

   Acte, probe, declaraţii. Este de neînţeles cum Maria Tudor a reuşit, în numai câţiva ani, să scandalizeze mulţi conducători economici şi administrativi vâlceni care, acum, o acuză şi de faptul că vrea să pună coada la prună şi rama la tablouri. Din surse sigure, am aflat că imediat după apariţia primului articol din serial, Maria Todor şi-a convocat apropiaţii, inclusiv pe ziaristul său de casă George Smeoreanu, ca să analizeze situaţia nou creată şi, contrându-se cu toţi (cel mai vehement opozant al ideii a fost Smeoreanu!) a hotărât să ne contacteze, pentru că aşa este deontologic să se facă şi noi nu am făcut. Este foarte adevărat.

   Numai că neavând unde să o sunăm (se ascunde de mai toată lumea, folosind privilegiul că le ştie tuturor numerele de telefon şi poate suna ORICÂND, pe când dumneaei schimbă zilnic cartelele de mobil, de teama interceptării convorbirilor sale; oare de ce îi este frică?) nu am putut şi nu putem să prezentăm şi punctul său de vedere. De la primirea informaţiei că ne va contacta, tot aşteptăm telefonul său şi aşteptăm degeaba. În schimb, două situaţii nepermise între ziarişti, s-au petrecut, legat de acest articol în serial. Lacheii de presă s-au racordat la situaţie şi au atacat la baionetă.
Primul caz: Spălătoarea de morţi

   Pe piaţa publicistică vâlceană figurează ca fiind activ un cotidian, proprietatea lui Constantin Tanislav, coordonat de nevasta sa – uşor analfabetă – care este orice, numai ziaristă nu este. De îndată, după apariţia acestui articol în serial, “dincontrisata” Dana Tanislav, ca mai întotdeauna,  a trecut la ceea ce ştie ea cel mai bine să facă (după “funcţia” sa de bază), la spălat de “morţi”. Prin atitudinea avută, de-a lungul timpului, ea s-a alăturat acelora din cauza cărora presa nu poate fi, cu adevărat, câinele de pază al democraţiei, publicând, acum, un articol intitulat “Şantaj de presă asupra Mariei Tudor”, consternându-i pe toţi cei care o cunosc şi-i ştiu practicile aplicate multor subiecţi, de pe poziţia “Hoţul strigă hoţii”.

   Încercând să dea o tensiune deosebită articolului, adevăratul producător al articolului (că madam Tanislav nu are stilul abordat şi să mai ştie a scrie şi jurnalistic!) începe prin a menţiona că în judeţul nostru au loc “atacuri fără precedent în cazul familiei Tudor”, aplicându-se acestora “pur şi simplu, o formă mascată de şantaj”, Maria Tudor fiind “pusă în corzi de mai multe trusturi de presă”. Facem menţiunea că în judeţul nostru nu există nici un trust de presă, în afara celui pe care-l conduce soţul ei, prin augusta-i persoană.

   Vă ziceam, doar, că fata asta este în afara profesiei ce o mimează şi veţi vedea surpriza la sfârşitul articolului. Acum, vă prezentăm un fragment din bălăria de presă la care ne referim, ca să înţelegeţi cine-i Dana Tanislav. “Presa vâlceană îmi aminteşte astfel un caz real petrecut într-o seară la o intersecţie în Râmnic. Mă aflam la culoarea roşie la semafor şi se apropie de mine un cerşetor care evident solicită clasica sumă de 1 leu. M-am făcut că plouă şi i-am spus să treacă mai departe. Ce mi-am auzit la gura lui!!!! De la atacurile pentru faptul că maşina mea este una scumpă, la faptul cum arată vestimentaţia mea… De parcă şi maşina şi hainele nu le-aş fi obţinut prin muncă! Cam asta este şi presa vâlceană. Merge pe secvenţa… Ahaa. X are bani! Atunci este obligat să-mi dea şi mie. Cum fac (ei – n.r)? Cerşesc, şantajez(ă – n.r.), ameninţ(ă – n.r.).”

   Aţi înţeles ceva, în afară de faptul că ea are maşină scumpă şi haine obţinute prin muncă? Dar nu spune, mândra, ce fel de muncă! Deci, mai nou, a devenit şi pofta cerşetorilor, după cum o invidiază mai toată lumea (presei). Nu mai are rost să continui cu umilirea “tovarăşei”, dar vă rugăm să reţineţi ce a mai scris: “Cum fac? Cerşesc, şantajez, ameninţ.” Constataţi că, în textul original, exprimarea este la persoana întâia, de parcă ar vorbi despre ea. Gura păcătosului, adevăr grăieşte! Şi iată de ce.

   Cum ştim că “ziarista” nu este în stare să scrie un astfel de articol şi cu asemenea expresii, l-am acuzat de scrierea articolului pe corespondentul Agerpress în judeţ, despre care ştiam că este colaborator la ziarul “familiei Dinamită” – după cum li se spune Tanislavilor de chiar subordonaţii lor, anunţându-l că rupem prietenia de presă cu el. Scandalizat, de îndată, acesta i-a sunat pe soţii amintiţi şi el, Costică – bărbătuşul, i-a transmis lui Liviu Popescu că nu se mai ocupă de ziar, fiind, de ceva timp director de instituţie, sarcina ziarului aflându-se în grija soţiei sale. Perfect adevărat.
   Apoi, a fost sunată şi ea, Dana – curtezana şi iată ce i-a spus, crezând că dialogul este confidenţial: “Da, eu am scris articolul, dar nu m-a pus Maria Tudor. Am făcut-o din propria iniţiativă. Stau rău cu banii şi nu ştiu cum să ne descurcăm. I-am cerut, să ne ajute, şi lui Buli (Romulus Bulacu – n.r.) şi lui Dorel (Dorel Jurcan – n.r.), dar nu au făcut nimic. Avem mari datorii… nu ne-am plătit nici lucrătorii… lui Dorian.. lui… (zgomote în difuzorul celularului – n.r.) şi nu le-am dat salariile.

   Astfel, voi merge la Maria Tudor (cu ziarul, desigur – n.r.) şi îi voi cere nişte bani.” Atunci, cine pe cine şantajează, madam Tanislav? Despre ce trusturi de presă şi canale media vorbeai, privindu-te-n oglindă? Ziceai că “oamenii de afaceri, puţin la număr, sunt ţinta predilectă a purtătorilor de fiţuici”? Aferim, “ziaristo”. Ce zici de fiţuica voastră de partid? Te-ai dat de gol. Să-ţi fie ruşine, dar, după cum te ştie toată lumea, neruşinarea îţi este blazon iar cerşitul profesie! (va continua)

sursa: Vocea Vâlcii / 13 decembrie 2010